Uneori, bem fără măsură, uităm să ne mai oprim. Iar atunci când petrecerea se termină, urmează să te pui în pat, dar realizezi că te-ai transformat într-o elice de elicopter și nu îți dai seama dacă se învârte casa cu tine sau tu învârți casa.
Totul se învârte în jurul tău, tot universul, începi să vomiți tot ce-ai mâncat, dar și tot ce-ai băut ca un om nesătul de parcă se termina băutura. Iar dacă ai mai fumat câteva țigări, ți-ai dat daună totală..
Vomiți, elimini tot răul din tine, dar parcă ceva tot mai ai în tine, parcă satana nu vrea să iasă și te chinuie cu stări de vomă, dureri de cap și amețeli puternice. Iți bagi mâinile pe gât, încerci un milion de trucuri, dar fără rezultat. Uneori, singura salvare e 112, să vină să te ia, să te bage la două perfuzii. Să nu mai zic că uneori ai gânduri sinucidale de la atât rău care zace în tine..
Dar nu vrei să te complici, zaci și începi să vorbesti cu Dumnezeu, să-l întrebi: “-Doamne, cu ce-am gresit în halul ăsta, Doamne, ajută-mă, promit că nu voi mai bea niciodată”. Dar, din păcate Dumnezeu nu te bagă în seamă, pentru că nu el ți-a turnat în pahar, nu te bagă în seamă pentru că stie că nu este prima oară, dar nici ultima oară când îți bei mințile. Să nu mai zic că a doua zi nu te mai dai jos din pat, esti mahmur, dureri de cap, de vomă, practic esti tot beat/ă. Te chinui ca un peste pe uscat, te întrebi cu ce-ai greșit de te chinuie Dumnezeu în acest hal..
Dar, din păcate sau fericire, istoria se repetă și o luăm de la capăt, aceleași anturaje, aceleași stări de vomă, amețeli și grețuri. 🙁 Zâmbește, om bețiv, viața e frumoasă dacă ai cu cine să bei. 😀
