O poezie de dor

Iubim, iertăm, suferim.
Mă întreb unde-i iubirea aia,
Aia pe care mi-o doream,
Unde-i persoana aia dragă
Care-mi spunea mereu,
Mai stai doar cinci minute, suflețelul meu.

Oare unde-i persoana aia plină de amor,
Ce-mi dădea aripi în dormitor.
Îmi jura iubire și că nu putea să traiască fară mine,
Dar timpul le rezolvă pe toate,
El dezleagă minciuni, vorbe, dar si fapte.
Timpul îți arată cu adevărat,
Cine te iubeste, chiar si atunci cănd zaci la pat.

Ne-am promis că vom înfrunta războaie,
Că vom trece prin ploaie,
Și că nici un obstacol nu o să ne îndoaie.
Dar ce păcat că ai plecat devreme,
Fără să stii cât te-am iubit,
Și lângă tine eram gata să sufăr înzecit,
Să trecem peste orice, peste toate greutățile.
Să ne facem frumoase zilele,
Iar copiii nostrii să rămână cu amintirile,
Cu amintirile că au avut doi părinți frumosi,
Care s-au iubit, s-au respectat,
Și impreună greul l-au înfruntat.

Chiar dacă a plâns sufletul în mine,
Atunci când te-am văzut lângă altcineva
Și îți e bine, te rog, nu uita de mine,
Pentru că te-am iubit,
Și o stii prea bine!

_______________________

Aici poți să mă urmăresti pe facebook !
Aici poți să postezi pe forum diferite subiecte !
Aici este instagramul meu !
Am si WhatsApp ! ( 0724.739.911 )

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.